Boxul, privit nu doar ca o artă, ci ca un mod de a face artă. Această idee i-a venit unui boxer român. Era la masterul Universității de Artă și Design din Cluj Napoca și făcea box de performanță, din copilărie, cu peste 130 de meciuri oficiale și performanțe ce l-au dus între cei mai buni pugiliști din țară. Pentru el, boxul și arta erau activități complementare care îi aduceau echilibrul și s-a gândit să le combine. S-a hotărât să demonteze mitul că boxul este un sport al bătăușilor și să arate partea frumoasă a acestei discipline învățate de la tatăl său. A folosit o bucată de lut pe post de sac de box, și-a pus mănușile și și-a imaginat că este într-un meci. Ce a ieșit i-a lăsat mască pe profesori. A rămas pe material imaginea energiei transmise de sportiv, după cum spune pugilistul-artist.
Povestea lui Szilard Gaspar este unică, pentru că el este singurul fost boxer de performanță din întreaga lumea care realizează opere de artă prin acest procedeu. A renunțat la box și s-a ocupat doar de creație, iar asta i-a adus succesul. A ajuns cunoscut peste tot, în lumea admiratorilor de artă și primește invitații de la cele mai celebre târguri de artă din toată lumea. Ceea ce face el se numește „performance live”. Are show-ul său la expoziții și creează cu pumnii, pe durata unui meci de box, a trei reprize, spre deliciul și uimirea iubitorilor de artă și a revistelor de specialitate din toată lumea.
Românul boxer-artist a făcut ultimul „performance live” la celebra expoziție Volta, la New York.
Ultimul său „performance live” a avut loc la New York (video jos), la începutul lunii martie. Standul său de la galeria de artă din orașul american a fost transformat într-un ring de box, iar „meciul” cu sacul de lut ce cântărea aproximativ 400 de kilograme a simbolizat, la nivel conceptual-vizual, lupta creatorului de artă cu materia. La vernisajul expoziției au fost prezente peste 5.000 de persoane, rezultatul final al „luptei” sale luând o formă unică, o sculptură abstrată în lut ce poartă urmele lăsate de mănușile de box.
Szilard Gaspar a povestit, pentru ProSport, cum arta se poate face și cu pumnul și cum cele două mari pasiuni ale sale l-au făcut celebru și i-au adus liniștea. O poveste altfel, despre felul în care un meci de box imaginar se poate transforma în artă.
„Nu încerc să creez o lucrare, lucrez după reprize de box”
Szilard Gabor a boxat saci de lut la New York, la Londra, Tel Aviv sau Paris
Szilard, ce s-a întâmplat la New York? Am primit invitație de la unul dintre cele mai mari târguri de artă contemporană din America, Volta. A fost a zecea ediție, una inaugurală și am fost singurul care am făcut „performance”.
De când faci asta și cum ți-a venit ideea? De trei ani fac „performance live” în fața publicului. Când eram la master mi-a venit ideea. M-am gândit cum să intervin cu energia de la sport, iar la o tema liberă m-am gândit să iau un sac pe care să-l distrug în față la public. Practic transmit energia pe material și rămâne un obiect care poate fi folosit în capodopere. Am fost la peste 30 de expoziții, ori cu show live, ori cu filmări. Am fost la Tel Aviv, Paris, Londra, New York…
Mai face cineva așa ceva în lume? Sunt singurul sportiv de performanță. Tata a fost antrenor și din copilările am crescut cu acest sport. Am fost și la Liceul de Artă, din clasa a cincea, iar acum sunt doctorant în anul doi. Am inventat o chestie foarte personală și originală, pentru că eu practic mă lupt cu un adversar imaginar. Artistic, sună foarte bine asta. Le-am povestit profesorilor cum sunt pregătiți boxerii, cum lucrează. Eu nu încerc să creez o lucrare, lucrez după reprize din box. Ce iese în trei reprize, asta este lucrarea. Transmit în trei-patru reprize energia corpului pe un material ales.
A fost între primii patru din țară la box
În box cât timp ai jucat și ce performanțe ai obținut? 12 ani. Am 130 de meciuri oficiale la categoria pană (n.r. – 57 kg la profesioniști) și peste 100 de victorii. Am fost printre cei mai buni din țară. Am început la Satu Mare și apoi am mers la Cluj, la facultate și am trecut la CSM. De multe ori am reprezentat și Romania în competiții internaționale.
Ce se întâmplă cu lucrările tale după ce le creezi? Intră câteva în colecție. Mare parte se distrug. Am și lucrări din fibră de sticlă și bronz. Lucrări care au rămas în colecții importante și sper să ajungă și în muzee.
La ce te gândești când lovești sacul de lut? Pentru mine e rutină. Mă gândesc să dau toată energia afară. Nu mă gândesc la ceva anume. Chiar asta e ideea. Ești liber, știi de ce ai intrat, de ce ești în ring. Pentru mine e o autocunoaștere. Nu a făcut nimeni până acum și nu știi unde poți să ajungi. Pot să vorbesc despre propria experiență. E foarte important procesul, la mine, nu forma finită.
Szilard Gabor a practicat boxul timp de 12 ani, perioadă în care a strâns 130 de meciuri oficiale la categoria pană și peste 100 de victorii.
„Vreau să se vadă frumusețea boxului”
Te antrenezi în continuare? Pentru un performance mă pregătesc ca pentru un concurs, mă simt ca la un meci. Dau cu toată forța în bucata de lut care are 300-400 de kilograme. Mă antrenez zilnic cu vreo cinci săptămâni înainte.
Ai încercat și altfel de lucrări? Am încercat cu pictura. Am pus pânză pe sac, dar mai este un boxer care a încercat asta. El pictează cu pensula, dar cu mănușile de box în mână și am renunțat.
Boxul, un sport dur, face casă bună cu arta, care este atât de delicată? Lumea crede că boxul este foarte agresiv, dar eu vreau să demonstrez altceva. Vreau să se vadă frumusețea boxului, cum pornește o lovitură de la picior și ajunge la pumn.
„Mergeam la sala de box ca să uit de artă și invers”
Ce spun cei care te văd performând live? Rămân cu gura căscată? Cumva, da. E șocant pentru ei și mă întreabă ce am fost prima dată, boxer sau artist.
Ce reprezintă boxul și ce reprezintă arta pentru tine? Imaginează-și că mergeam la sala de box ca să uit de artă. Eram la școala de artă și numai asta auzeam. Și era și invers. Când eram la școală uitam de box. Se completează pentru mine. Eu caut liniște. Nu-mi plac lucrările conceptuale. Vreau să scap de lucrurile din viata de zi cu zi. Asta îți dorești. Să nu vezi nimic când creezi ceva.
Boxul este o artă? Pentru mine a fost o artă. Tata mi-a arătat tot timpul partea frumoasă a boxului. N-am fost bătăuș niciodată, am încercat să boxez tehnic.
La ce visezi acum? Să continui să simt liniștea în timp ce lucrez. Evoluția o să vină de la sine. Încerc să scot ce am mai bun din mine.
Foto: pagina de facebook Szilard Gaspar
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER